zbor imaculat

Zboară cu mine...te rog...lasă lucerna să lăptească momente de fericire, lasă-mă pe mine să stau langă o bucata de pastel...să zburăm pe aburi de cereale...să zburam...si doar atât...să ne întindem picioarele trecute de vreme prin trupurile îngerilor de vată...e moale, da ştiu! şi e plăcut, şi asta ştiu!
Cum să ne întoarcem la cele de ieri dacă cele de azi sunt mai bune? întreb şi eu...nu am voie? De ce ne rupem de povestea primului născut şi ajungem la istoria celui mort de diabet? E adevarat mănânc cam mult zahăr...nu mă pot abţine...e aşa de...dulce...nu cred că întelegi ce vreau să spun...se topeşte în gură...mai apoi senzaţia de dulce persistă până în stomac...întelegi?
Afară nu mai plouă...iar primăvara întotdeauna mă deprimă...e aşa de nasoală, oameni ies ca gâzele la soare...sunt fericiţi...merg ţinându-se de mână pe stradă...e aşa de greţos...nu îmi place...da ştiu, nici ţie nu îţi plac multe alte chesti...dar sincer primavara chiar este deranjantă, şi în plus nu prea am cu ce altceva să mă plâng...nu sunt pretenţios...mofturos şi toate cele...însă primăvara efectiv mă scoate din minţi...şi nu e doar mirosul unui nou ciclu... e astenia asta nenorocită!!!punct!!!
Circulă de mult zvonul că vine circul în oraş...mi-ar prinde bine nişte momente de singurătate...nu de alta dar odata venit circul în oraş cu toţii vor merge să îl vada pe marele magician...iar eu nu voi merge... Nu voi merge pentru că, doar atunci găsesc un moment de linişte...de liniste pentru că spectacolul se desfăşoară într-o sală uriaşă izolată fonic...e ideia primarului care a pus pe picioare construcţia noului patinoar supraetajat...o stupizenie, pentru ca de fiecare dată cand încerci să simţi adrenalina şi te dai ceva mai tare pe gheaţă rişti să cazi de la etajele superioare...poate că ceilalţi sunt proşti şi nu şi-au dat seama, dar să construieşti un patinoar supraetajat iar intrarea să fie liberă, nu e tocmai un lucru firesc doar dacă, şi nu cred că aberez acum, primarul încearcă să scape de cei care trebuie şi e obligat să îi platească. Ingenioasă ideie, cazi de la un etaj al patinoarului, poliţia nu are altceva să constate decât că a fost un accident stupid lipsit de orice intenţie criminală, iar primarul, dragul şi stimatul nostru primar scapă de plata unor salarii dealtfel destul de consistente...
Aş putea să ma duc la poliţie...însă nu cred ca e o ideie prea bună...mai ales că primarul ma are în ochii de cand cu scandalul asupra operelor de artă care străjuiesc intrarea în parc...poveste lungă...prea lungă ca să merite a fi menţioanată aici.
Prea multe ferestre deschise, blocuri de beton stau marturie a unui vânt nu prea puternic...defapt nici măcar nu îmi amintesc să fi vazut cum e ca vântul să bată cu putere...ce ciudat...locurile astea sunt pline cu ferestre deschise astfel încat vântul să circule mai uşor şi să duca cu el duhoarea camerelor emailate cu naftalină...
Mă doare spatele...şi nu pot găsi pe nimeni vinovat pentru asta decât pe domnişoara primavară...venele îmi sunt prea transparente ca să percep fluxul roşiatic de sânge care îmi angreneaza trupul...porumbul şade fiert pe masă...e dolofan...şi surprinzator de galben...o apă maronie se scurge din el...e atât de fierbinte încat masa geme suferinţe incerte...
Rupe-mă în doua bucaţi de cretă...şi desenează cu mine linii de orizont...esti punctul meu de fugă...mă rănesc în colţurile buzelor tale...te aud cantând în fiecare seară baladele caiselor putrede...iţi desenez umbra pe un perete imaculat...