Sunt un mănunchi de plopi, scuturaţi de imagini inutile. Sunt agresiv de plictisit şi rup din partea de sus a inimii un fulg de creta... trotuarul scrie lacrimi, obrazul îmi mătură frunzele amorezate de vânt... irisul îmi pictează peisaje cu tăcere , gura vede numai săruturi... iar tu alături de mine scrii cuvinte în a nu ştiu cât-a biblie a începutului.
Cântăresc umezeala ochilor mei cu săpun de lămâie...pe suprafaţa mucegăită de parfumul verii se aşează una câte una, pline de paloare, gâzele ameţite de culoarea părului tău. Cântăresc ţinutul arid al tibiei tale...citesc din prima biblie a anului trecut.... îţi recit fără de folos lumina...
Mă dezlipesc de buzele tale poleite cu esenţă de pământ. Alerg de rădăcinile falangelor viitorului copil, care se naşte din cristalinul unei biblii uitate de ieri, pe masă. Îţi mai aduci aminte? Tot ieri, tot la această masă am mâncat (împreună) esenţe pentru a trăii...
Mă rup de tulpina unei muşte înecate în lacrimile unui bătrân... Îţi mai aduci aminte de copilul născut din ochiul tău transgenic?
Sunt copac de piele într-un pustiu populat de insecte... Am rămas singur pe dealul tibiei tale, respirând frânturi din aerul prea uscat, prea osândit... Sunt fibră de sticlă colorată şi-aud cântecele tale cum izbesc îngerii de clorofila ochilor mei......................
18:18 Am început să împlinesc optsprezece ani 18:19 M-am rupt de un pântec solar, m-am agăţat de un fulger şi am coborât coroziv pe pământ virgin 20:18 Mă îmbăt în fiecare seară, muşc în fiecare dimineaţă din unghia degetului mare – semn că trece timpul . 20:45 Ieri cred că am muşcat prea mult... Am început să împlinesc mai mulţi ani...simt că îmbătrânesc, am început să spun numai prosti. Văd numai griuri spălăcite. Să fie oare din cauză că încep să orbesc? A, da! Am încetat să mai mănânc albastru de metil. 20:46 Am optsprezece ani, m-a părăsit nevasta... sunt tot mai prost. 20:55 „momentele cheie au şi ele o yală?”. Băiatul născut aseară, şi lepădat de un cerşetor(ce ironic credeam că astfel de oameni doar primesc...nicidecum să dea...) începe să ciugulească firimiturile de hârtie căzute pe suprafaţa braţului meu insipid. 20:59 A mai trecut o zi, îmi lipesc nasul de geam, îmi dau seama că nu mai am din ce muşca. Încep să citesc o carte... 21:15 Termin cartea, dar, parcă tot prost am rămas. 21:30 Băiatul născut cu o seară înainte, mă priveşte searbăd, de parcă nu i-au ajuns bucăţile de hârtie mâncate mai devreme... 21:58 Am fost la o înmormântare, ce trist...ba nu...:D! 21:59 Nu mai am din ce să muşc, încep cu unghiile de la picioare. 22:30 Le termin relativ repede(erau gustoase). 22:44 Scriu pe o bucată de măsea doisprezece legi şi i le dau lui Moise. Sper însă să nu piardă măseaua. 22:45 Am decis că sunt cel mai prost...rup din mine şi transform pielea în stropi de H2O. 22:59 M-am oprit din rupt...s-au saturat de apă. 23:00 mi-a mai căzut un dinte, am mai scris şase porunci. Însă Moise nu a mai putut venii, a căzut şi şi-a spart capul de oasele băiatului născut la 20:55. 23:15 mai e puţin până la doisprezece noaptea aşa că mă pregătesc să trag linie. 23:45 am primit cel mai mare premiu dat unui prost... 23:46 încep a învăţa din nou alfabetul(din nou). 23:55 am uitat să trag linie, am tras-o, e mai jos, priviţi-o: _________________________________________
23:56 îmi dau seama că ziua de 17 a fost trăită prea intens. 23:58 mai e puţin, îmi scriu testamentul. Las totul băiatului...eh... cum adică ce las? Îi las bunăvoinţă! N-are destul?! 23:59 sunt aproape de zero...tocmai am semnat o foaie albă, goală, asemeni unei femei dezbrăcate, ca şi un nud frumos, am spus că îi las bunăvoinţă, ce dracu! 00:00 aparatul de măsurat bătăile inimii(să fiu al naibii dacă ştiu cum se numeşte)face un sunet continuu ţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii sau poate tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii? Ce urât din partea lui, m-ă copiază, a început şi el să tragă o linie...
yellow...blue...red...and maybe black un blog despre literatura...noua literatura...!!! isi propune evident si fara urma de indoiala sa promoveze NOUL:))...asa ca tineri scriitori uniti-va...desprinde-te de monotonia unei stari si scrie ceva pe blog...orice...clipe siderale de fericire...satira...clipe dezolante de tristete...orice e permis...;)...ce mai astepti?