Cântăresc umezeala ochilor mei cu
săpun de lămâie...pe suprafaţa mucegăită
de parfumul verii se aşează una câte una,
pline de paloare, gâzele ameţite de
culoarea părului tău.
Cântăresc ţinutul arid al tibiei tale...citesc
din prima biblie a anului trecut....
îţi recit fără de folos lumina...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu