palmuire

Canicula mi-a aruncat sufletul,
departe,
pe suprafaţa fructului
oprit...
sunt căldură interzisă...
sunt fruct de vară târzie...

MORBIS

Sunt un mănunchi de plopi,
scuturaţi de imagini inutile.
Sunt agresiv de plictisit şi rup
din partea de sus a inimii un
fulg de creta...
trotuarul scrie lacrimi,
obrazul îmi mătură frunzele
amorezate de vânt...
irisul îmi pictează peisaje cu
tăcere ,
gura vede numai săruturi...
iar tu alături de mine scrii cuvinte
în a nu ştiu cât-a biblie a începutului.

ABE(CE?)DAR!

Cântăresc umezeala ochilor mei cu
săpun de lămâie...pe suprafaţa mucegăită
de parfumul verii se aşează una câte una,
pline de paloare, gâzele ameţite de
culoarea părului tău.
Cântăresc ţinutul arid al tibiei tale...citesc
din prima biblie a anului trecut....
îţi recit fără de folos lumina...

Transgenic

Mă dezlipesc de buzele tale
poleite cu esenţă de pământ.
Alerg de rădăcinile falangelor
viitorului copil,
care se naşte din cristalinul unei
biblii uitate de ieri, pe masă.
Îţi mai aduci aminte? Tot ieri,
tot la această masă am mâncat
(împreună) esenţe pentru a trăii...

Mă rup de tulpina unei
muşte înecate în lacrimile
unui bătrân...
Îţi mai aduci aminte
de copilul născut din ochiul
tău transgenic?

Dumnezeu

Tabla de şah
îmi pare a fi
farfuria din care
Dumnezeu îşi ia cu
tenacitate
plictiseală.

Piesele tablei de şah
sunt doar simple
instrumente de găurit
papuci.

Acristus

Sunt copac de piele într-un
pustiu populat de insecte...
Am rămas singur pe dealul
tibiei tale, respirând frânturi
din aerul prea uscat, prea
osândit...
Sunt fibră de sticlă colorată
şi-aud cântecele tale cum
izbesc îngerii de clorofila
ochilor mei......................

ABULESI BEZULU 17.10.2007

18:18
Am început să împlinesc optsprezece ani
18:19
M-am rupt de un pântec solar, m-am agăţat
de un fulger şi am coborât coroziv pe pământ virgin
20:18
Mă îmbăt în fiecare seară, muşc în fiecare dimineaţă
din unghia degetului mare – semn că trece timpul
.
20:45
Ieri cred că am muşcat prea mult... Am început să
împlinesc mai mulţi ani...simt că îmbătrânesc,
am început să spun numai prosti. Văd numai
griuri spălăcite. Să fie oare din cauză că încep să orbesc?
A, da! Am încetat să mai mănânc albastru de metil.
20:46
Am optsprezece ani, m-a părăsit nevasta...
sunt tot mai prost.
20:55
„momentele cheie au şi ele o yală?”.
Băiatul născut aseară, şi lepădat de un cerşetor(ce ironic credeam
că astfel de oameni doar primesc...nicidecum să dea...)
începe să ciugulească firimiturile de hârtie căzute pe suprafaţa
braţului meu insipid.
20:59
A mai trecut o zi, îmi lipesc nasul de geam, îmi dau seama că nu mai
am din ce muşca. Încep să citesc o carte...
21:15
Termin cartea, dar, parcă tot prost am rămas.
21:30
Băiatul născut cu o seară înainte, mă priveşte
searbăd, de parcă nu i-au ajuns bucăţile de hârtie
mâncate mai devreme...
21:58
Am fost la o înmormântare, ce trist...ba nu...:D!
21:59
Nu mai am din ce să muşc, încep cu
unghiile de la picioare.
22:30
Le termin relativ repede(erau gustoase).
22:44
Scriu pe o bucată de măsea doisprezece legi şi i le
dau lui Moise. Sper însă să nu piardă măseaua.
22:45
Am decis că sunt cel mai prost...rup din
mine şi transform pielea în stropi de H2O.
22:59
M-am oprit din rupt...s-au saturat de apă.
23:00
mi-a mai căzut un dinte, am mai scris şase porunci.
Însă Moise nu a mai putut venii, a căzut şi şi-a spart
capul de oasele băiatului născut la 20:55.
23:15
mai e puţin până la doisprezece noaptea aşa că
mă pregătesc să trag linie.
23:45
am primit cel mai mare
premiu dat unui prost...
23:46
încep a învăţa din nou alfabetul(din nou).
23:55
am uitat să trag linie, am tras-o, e mai jos, priviţi-o:
_________________________________________

23:56
îmi dau seama că ziua de 17 a fost trăită prea intens.
23:58
mai e puţin, îmi scriu testamentul. Las totul băiatului...eh...
cum adică ce las?
Îi las bunăvoinţă! N-are destul?!
23:59
sunt aproape de zero...tocmai am semnat o foaie albă,
goală, asemeni unei femei dezbrăcate,
ca şi un nud frumos,
am spus că îi las bunăvoinţă, ce dracu!
00:00
aparatul de măsurat bătăile inimii(să fiu al naibii dacă ştiu
cum se numeşte)face un sunet continuu ţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
sau poate tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii?
Ce urât din partea lui, m-ă copiază, a început şi el să tragă
o linie...

Hai-hui cu răspântia scai
lui Aleksandar Stoicovici




Aseară m-am ascuns sub o piatră,
se auzea doar cocoşul, care
cânta zadarnic romanele caiselor căzute.
Vedeam doar stropii de rouă cum
lingeau frenetic suprafaţa geamului
de Mokattam, care...vibra desene cumsecade.

Aseară m-am ascuns sub piciorul unui
greier hai hui...
Se auzea doar cocoşul cum soarbe elevat
dintr-o ceaşcă, tradiţionalul ceai chinezesc.
Vedeam în zare cum soarele se împiedică, repetat,
ca un nemernic de razele lunii...

Iar tu prietene ai spus la un moment dat: - Gata!!!
şi mi-ai aruncat de undeva de pe acoperiş un inorog ,
ca să-l prind, cică, în braţe.
- Ce porcărie, mi-am zis, şi nu l-am prins...

Aseară m-am ascuns sub o piatră, se auzea doar
cocoşul, care, cânta în van romanele cireşelor
putrezite...
Vedeam pe tine prietene cum te împiedicai de ciotul
inimii tale, repetat soarele, ca un nemernic, se lua
după tine...

Tu nu mai aruncai cu inorogi: - Ce porcărie! aveam de
gând să-i prind de data asta...

dezleaga-ma

Dezleagă-mă în zece bucăţi şi aruncă-mă în fântâna oaselor tale...sărută-mă şi o să vezi sunetul dezolant al pielii mele volatile...sunt singur pe un deal de zahăr...atinge-mi părul lăptos...unu...doi...şi poate un trei...un pahar cu cafea...aruncă-mă în frăgezimea ochilor tăi casanţi...aruncă-mă doar ca sa fiu aruncat...
step by step...moment...monument...un sunet de petală....un gust amar de parfum ieftin...citeşte-mă...plăcere...întinde-ţi venele spre mine, cuprinde-mă...săruta-mă...îmbrăţişează-mă...fă dragoste cu mine...înger infantil...inocenţă...sunt atât de naiv...sunt atât de învechit...mă rup de unghia degetului mic ca să scriu undeva pe tine cuvinte dintr-o biblie a regretelor trecute...rape me baby...
murmur...îmi privesc picioarele cum sărută trotuarul cu pietre întoarse de vânt...e linişte...ba nu e!...vorbeşte-mi...
Noul mesaj de stare este dependenta de sărut
lamentabil...mă înec cu purpura de ţigară...stau afară şi număr câte umbre trec pe stradă...stau afară şi să fiu al naibii dacă vad ceva...înţelegi?...la poarta inimii mele scrie: interzis persoanelor străine de cauză...zideşte-mă...vreau să fiu zidit! înţelegi?...deus sive natura...sunt o bucată de cretă umedă...iar dumnezeu desenează cu mine printre ambalajele de conservat suflete...cercuri...sunt viu...respir anevoie aer sideral...
cucu bau bau...ciupeşte din mine falangele îngerilor transparenţi...eşti casantă, dar totuşi atât de frumoasă...sărută-mi ochii....coboară în jos spre gât...muşcă-mă...ciupeşte din mine viaţa şi vei învăţa cum e sa mori pe muzica de Bach...iubeşte-mă...
pe mine cine mă scrie...pe mine cine mă citeşte...pe mine cine mă inspiră?...mă inspiră parul tău negru...negura timpului inexistent...haide să trăim pe o insulă de aluminiu...şi să ne iubim cu steluţele...cuprinde-mă...cu privirea...aruncă-mă în mare ca să ştiu că e sărată...împrumută-mi un sentiment ca sa-mi cadă o lacrimă...împrumută-mi un ochi verde să vad pădurea durerilor mai bine...împrumută-mi totul
Noul mesaj de stare este rape me baby boy
Şterge

zbor imaculat

Zboară cu mine...te rog...lasă lucerna să lăptească momente de fericire, lasă-mă pe mine să stau langă o bucata de pastel...să zburăm pe aburi de cereale...să zburam...si doar atât...să ne întindem picioarele trecute de vreme prin trupurile îngerilor de vată...e moale, da ştiu! şi e plăcut, şi asta ştiu!
Cum să ne întoarcem la cele de ieri dacă cele de azi sunt mai bune? întreb şi eu...nu am voie? De ce ne rupem de povestea primului născut şi ajungem la istoria celui mort de diabet? E adevarat mănânc cam mult zahăr...nu mă pot abţine...e aşa de...dulce...nu cred că întelegi ce vreau să spun...se topeşte în gură...mai apoi senzaţia de dulce persistă până în stomac...întelegi?
Afară nu mai plouă...iar primăvara întotdeauna mă deprimă...e aşa de nasoală, oameni ies ca gâzele la soare...sunt fericiţi...merg ţinându-se de mână pe stradă...e aşa de greţos...nu îmi place...da ştiu, nici ţie nu îţi plac multe alte chesti...dar sincer primavara chiar este deranjantă, şi în plus nu prea am cu ce altceva să mă plâng...nu sunt pretenţios...mofturos şi toate cele...însă primăvara efectiv mă scoate din minţi...şi nu e doar mirosul unui nou ciclu... e astenia asta nenorocită!!!punct!!!
Circulă de mult zvonul că vine circul în oraş...mi-ar prinde bine nişte momente de singurătate...nu de alta dar odata venit circul în oraş cu toţii vor merge să îl vada pe marele magician...iar eu nu voi merge... Nu voi merge pentru că, doar atunci găsesc un moment de linişte...de liniste pentru că spectacolul se desfăşoară într-o sală uriaşă izolată fonic...e ideia primarului care a pus pe picioare construcţia noului patinoar supraetajat...o stupizenie, pentru ca de fiecare dată cand încerci să simţi adrenalina şi te dai ceva mai tare pe gheaţă rişti să cazi de la etajele superioare...poate că ceilalţi sunt proşti şi nu şi-au dat seama, dar să construieşti un patinoar supraetajat iar intrarea să fie liberă, nu e tocmai un lucru firesc doar dacă, şi nu cred că aberez acum, primarul încearcă să scape de cei care trebuie şi e obligat să îi platească. Ingenioasă ideie, cazi de la un etaj al patinoarului, poliţia nu are altceva să constate decât că a fost un accident stupid lipsit de orice intenţie criminală, iar primarul, dragul şi stimatul nostru primar scapă de plata unor salarii dealtfel destul de consistente...
Aş putea să ma duc la poliţie...însă nu cred ca e o ideie prea bună...mai ales că primarul ma are în ochii de cand cu scandalul asupra operelor de artă care străjuiesc intrarea în parc...poveste lungă...prea lungă ca să merite a fi menţioanată aici.
Prea multe ferestre deschise, blocuri de beton stau marturie a unui vânt nu prea puternic...defapt nici măcar nu îmi amintesc să fi vazut cum e ca vântul să bată cu putere...ce ciudat...locurile astea sunt pline cu ferestre deschise astfel încat vântul să circule mai uşor şi să duca cu el duhoarea camerelor emailate cu naftalină...
Mă doare spatele...şi nu pot găsi pe nimeni vinovat pentru asta decât pe domnişoara primavară...venele îmi sunt prea transparente ca să percep fluxul roşiatic de sânge care îmi angreneaza trupul...porumbul şade fiert pe masă...e dolofan...şi surprinzator de galben...o apă maronie se scurge din el...e atât de fierbinte încat masa geme suferinţe incerte...
Rupe-mă în doua bucaţi de cretă...şi desenează cu mine linii de orizont...esti punctul meu de fugă...mă rănesc în colţurile buzelor tale...te aud cantând în fiecare seară baladele caiselor putrede...iţi desenez umbra pe un perete imaculat...

jumatati de masura

Lenevesc clipe de fericire...nostalgic...sentimente cubice...plastic...aracet...sunt lipit de tendonul unei uşi...drăguţ...muzică...mizerie...fantast...un creion roşu...cărbune presat...mă aflu la intersecţia a două linii infinite...lenevesc clipe de oboseală...e frig şi e cald...un calendar lipit de o vopsea rece...lanţuri atârnă de perete...un carton artistic îndoit...o margine de privire...suntem orbi...un elastic care aduce împreună o suită de pensule înmuiate în terebentină...noroc...tenişi agale...plimbare...chef deloc...lemne paralele...cilindre dolofane...culoarea se întinde...cineva mă minte...mă gândesc la gogonele...capete ţuguiate...un liniar albastru, transparent...urât...lumea e o ciupercă...un prosop dungat...miros stricat...litere pârlite de un soare romboidal...ucide o muscă...scaun...un glas de nevoie...moleşeală...curve, pardon, curbe!...muştar pentru organe erectile...lipici...ceva se măreşte...mustaţă...o libelulă...agendă...coniac...come on...crezul blănurilor chele...verde...un picior care se termină undeva în vârful unei unghii...mişcări...umed...cald...unde...monitoare...oficial...rimă...crimă...un câine cu pretenţii parentale...1 ban...punk...shit...cutie...craniu...caustic...noduri...şpaclu...and once again bla bla bla... contemplare...linie...orizont...cupru...peninsulă...arme...jumătăţi de măsură:

Eudemonia

sunt propriul meu călău şi nu fac nimic mai mult decât să-mi tai unghiile. cuceresc curve rafinate recitându-le din alcoolul sudoripar...dau telefoane peste telefoane, nu de alta dar poate dau peste dumnezeu. cărţile îmi sunt costiţă afumată, le ţin într-o cămară relaxată. afară fluturii se înmulţesc ca iepurii. îmi place să împletesc fire de iarbă cu care să biciuiesc îngerii hermafrodiţi căzuţi în grădină. Îmi place să rup bucăţi mari din creta pielii tale şi să scriu cuvinte monosilabice în gândurile caprelor bete. mă plimb în fiecare zi cu acelaşi tramvai erectil de zgomotos. în fiecare zi îmi cade câte un organ. arde. viaţa e lipsită de metafore semnificative. înfig în tine chibrituri de vată. iar tu cu tuşul roşu îmi desenezi în palmă stigmate bolnăvicioase şi puţin stângace. iisus e un căţel cu ochii mari şi plângăcioşi. m-am săturat de plapuma asta călduroasă. o cutie de chibrituri conţine minim patruzeci de beţe. ± două suflete. a se feri de umezeală scrie pe retina ochilor mei. te privesc şi mă ruşinez ca un derbedeu. eşti goală şi aştepţi cu nerăbdare să facem dragoste la soare. eşti goală şi mă înec cu puful păpădiilor multicolore. mi-am întins colecţia de fluturi pe stomacul unui fazan rudimentar. scriu cu călimara din cerneală motive tradiţionale de zugrăvit poduri. mă leg de tine cu făina din care mama refuză să mai facă cozonaci. suntem grupaţi sub lacrima unui estet obosit. afară câinii dansează benzina dintr-un canal under construction. mi-au ruginit aripile. şi mă dau cu un gel lubrifiant cu aromă de banane. sper doar să nu îmi crească frunze. nu vreau să vegetez. de ce de fiecare dată când clipesc îmi pică genele şi rămân chel. înăuntrul unui plic apare închisoarea. celulele timpului îmi muşcă din timpane. regăsesc momentele cheie în borcanul cu fursecuri al bunicii. tabloul mâzgăleşte trotuarul cu bucăţi din cărămizile falangelor. amintirile mele sunt alb-negru. o domnişoară îmi cântă din arhiva amintirilor posomorâte. bibeloul de ciocolată se sparge şi curge la vale printre degetele amorezate de cuvinte încrucişate. respir aer sideral. de ce te aşezi pe scaunul transparent. lumina mă împachetează lucid. traduc o carte inodoră. aseară m-am luat de cioara care ciugulea din firele imprimantei defecte. crezi că sunt rău. sufletul unui poet este licărirea de la capătul tunelului. ca o ploaie de silabe rostite de un bebe intelectual. ce rupe din sentinţa greierului hai hui. coperţile de sânge albăstrui sau verde. roşu. un sânge indigo. îmi scriu pe burtă însemne sixtine. pavez cu fosfor trupul unei insecte mlădioase. de traume infecte şi amoruri bolnăvicioase. animale homofobe păzesc sertarele picioarelor tale labirintice. scriu cuvinte într-o carte diatonică. mănânc straturi dintr-o prăjitură veche. o reţetă după care dumnezeu fabrică paloare. fluturii îmi toarnă agale în pahare vinul muzicienilor surzi. îmi cântă balade la poartă o târfă cu urechile străpunse de prea mulţi cercei imaginari. a început să domnească mucegaiul pe urechile lăptăresei traumatizate. încerc să descifrez cordoane ombilicale. dar îmi dau seama ca nu ştiu criptologie. cuvinte polisemantice îşi fac loc pe buzele anesteziştilor îmbătaţi de sifonul răsuflat. cerul este albastru. şi sunt coerent în a înţelege dilemele vacilor putrede. moartea sugrumă la fiecare colţ de centimetru câte-o babă ramolită de mişcări regulate. îmi place să măsor distanţa rămasă dinte mine şi tine. sunt doar câţiva milimetri de făină nervoasă între noi. gardurile însemânţate de un tractorist labagiu mă cuprinde asemeni unui corset strâns. şi le refuz pentru că aşa e frumos. visez la harpoanele îngerilor de ceară învechită. rup din mine o bucată pentru tine. mă violează gândul că baba dochia o să arunce un set întreg de pamperşi uscaţi. balenele ucigaşe nu sunt nişte asasine cu sânge rece. chestie care sincer mă deranjează. semnificaţie fără înţeles. sunt orizontal de plictisit. am zis într-o seară că dacă îţi schimbi avatarul îţi sug bomboana. mi-au crescut pene pe degete motiv pentru care o să-i car lui dumnezeu să inventeze un alt fel de epilator. sângerezapă spălăcită cu miros de clor. mă înec în hainele borfaşilor intoxicaţi cu heliu. pe dealul pleşuv se rostogoleşte o biserică. X . de trei X femeie. şi dacă aş mai adăuga un X a-ţi zice că sunt pervers. îmi vopsesc primele două unghii de la mâna stângă într-o culoare sistematică. cuburi eliptice. acum opreşte-te pentru un moment. serios. trebuie să faci o pauză. revin. brb. între timp meditează asupra gigantismului corpurilor cereşti.majoratul gâzelor triste. scrisul e modul meu de a spune nu. dă-mi un leu ca să-mi cumpăr o maimuţă săltăreaţă. lentile de contact pentru obiective de filmat. mierea se prelinge pe o bucată de pâine acidofilă. portrete în acvaforte. sindicalişti revoltaţi pe organe texturate de plăţi impozabile. se percepe taxă pe sentimente la pătrat. avocaţi rudimentari rupţi din cordoane neuromusculare. excluzând artiştii al căror opere divine bat secunde micrometrice. excluzând copilul care îşi torturează psihodramatic părinţii. crengile care parafrazează texte logopedice. magicieni scuturaţi de fulgere tragice se maschează cu fardurile din castroanele muncitorilor bogaţi. transexuali măcinaţi de ubicuitatea zeilor. maşini de tuns iarba pubiană a uriaşilor. printre îngeri se răspândeşte gripa aviară. iisus nu mai poate păşi pe apă din cauza găurilor din picioare. cineva se îneacă. moise nu mai desparte demult marea în două. cataloagele curbelor semirectangulare. termometre renale se desprind de raiul medicamentelor puturoase. ce este un suspin. de ce nu există jospin. dinţi dantelaţi de o mătase ruginită. dragonul nu mai scuipă demult foc. a devenit spion internaţional. răceala geosferică cuprinde animalele împăiate cu zahăr brun. manifest venos. intravenos. şi ace topite în acidul limfatic. pesticide pentru firele de păr nefolositoare. şi astfel bunicul îşi începe povestea.rătăcesc prin găurile sufletului tău. găsesc aici tot felul de obiecte frumose. adevărate plăsmuiri fără de sentinţă. găsesc biberoanele larvelor proaspăt ieşite din capsulele timpului profan. sunt un leagăn iar tu asemeni unui copil te bucuri văzându-mi aţele. rătăcesc agale prin oasele tale diforme pline de hemoglobina faciesurilor speriate. ridic măştile mimilor încet să nu le scutur albeaţa. haide să castrăm un înger de aura divină. să-i înmuiem aripile în acetonă. să-i rupem picioarele şi să-l aşezăm într-un scaun cu rotile gonflabil. haide să nu mai rătăcim momente caustice. haide să bem din licoarea care curge din sânii afroditei. să ne năştem din uterul unui mascul alfa. să petrecem o infinitate numărând firele de păr din cresta unui punker ruşinat sau mai bine să numărăm lacrimile unui emo fericit. să desfacem plicurile care în mod intenţionat sunt aruncate de poştaşul fantomatic. să ne ascundem în magazinul de la colţul universităţii şi să mâncăm caramele până când nu ne vom mai putea îmbrăţişa.poezie. magic şi mistic. îngerul moare din cauza sunetului moale al tălpilor tale. îmiucide sufletul. ţi-ating uşor irisul care freamătă dureri amabile. şi-l scot din orizontul nopţilor ploioase şi-a îl îndes în buzunarul spart de la cămaşa zilei a şasea. ţi-ating uşor irisul care se pierde debusolat printre scamele de aţe încâlcite. ale aerului prea tocit. lumină opulentă de soare spuse trotuarul cafeniu găsind o bucată organică din sufletul care odată a alcătuit biblia sfârşitului făr’ de-nceput. miros parfumul unei buruieni încântătoare. acest program este recomandat copiilor de toate vârstele. alături de mine stau eu. eu şi cu mine suntem doi cristi. cobor până la magazin ca să-mi cumpăr ţigări pe care să le fumez cu mine. mi-am cumpărat un amant versatil. nu cred că bărbaţilor le plac dantelele. eu cred că bărbaţilor le plac puştile...ţâţe proeminente. cunosc copii lipsiţi de ruşine care şi-ar vinde trupul pe o bucată de amfetamină şi un deţ de vodcă expirată. ling o îngheţată poate prea fluidă pentru a fi băută. ai mult potenţial. lărgesc modelul pixelat de lichidul cristalogenic al buzelor cusute cu metale uşor neferoase. mă uploadez într-un rege fără ţară. îmi găuresc în fiecare seară tubul catodic prin care privesc visele erotice ale sfinţilor. un don quijote pervers sexual îmi bate în geam. îi răspund pentru o noapte de omor, pardon amor nebun. un gigolocu aripile castrate. să facem sex în noaptea stelelor stinse. peste care a urinat săgetătorul. să rupem fulgi de fasole din burţile pantagruelice ale pietrelor de râu. să mestecăm fragmente de gumă diformă culese de pe străzile pavate cu durere. să ne îmbătăm si să rostim lozinci antisemite. să câştigăm la loto cifre obosite. să facem un 69 cu luna răsărită undeva în curte. sunt misionar si încerc să te conving că nu totul are o conotaţie sexuală. sunt obsedat de firele de nisip care strălucesc la lumina lumânări ţinute de vecinu’ în timp ce noi doi, eu şi cu mine ne tăvălim îmbrăţişaţi temeinic. care e polisemia cuvântului cuvânt. scriu dezbrăcat de litere cuvinte într-o carte în care regresează momente dinamice. scriu biblii poleite cu viruşi sintetici mă doare să te văd răstignit pe suprafaţa lucioasă, recitând ambiguu versuri din monitorul oficial al fiinţelor neoficiale.lipeşte-mi un timbru fiscal pe frunte şi trimite-mă în raiul recoltelor de cimbru. lecţiile de analfabetism se administrează o dată pe săptămână. şi doar cu prescripţia medicului veterinar care şi-aşa e miop de gânduri măreţe. scriu în caietul rebuturilor literare cuvinte fără noimă. îmi descriu trupul râncezit de lucerna prafului ce dăinuie pe capacele fiolelor de penicilină. se adaugă un măr, undeva la mijloc se cerne cacao, migdalele culese iarna trecută se presară peste tiramisu zidurilor întoarse. fără tine. fără mine. şi-apoi să degustăm monadele. ce este o nevroză. afecţiune psihogenă în care simtomele sau expresia simbolică a unui conflict psihic între dorinţă şi legi morale. devorez clipele timorate ale universului excesiv de dezorganizat. boală care se manifestă prin tulburări nervoase apărute în urma unor solicitări psihice excesive. mă simt rău. nu am poftă de viaţă. sunt semne clare de plictiseală. ochii ies din orbite şi se prăbuşesc peste scările muldare astfel încât nu îndrăznesc să-i pun înapoi. suculentă îmi pare încheietura mâinii drepte cu care despic piciorul mort al persoanei de lângă mine. jubilez într-un paradis pierdut.tastez idei despre fericire. Treptele sunt moduri infinite de a te anchiloza. Divorţez de legile care mă ţin în viaţă. vreau să mă joc de-a detectivul şi să caut în fiecare seară răsăritul perfect proporţionat de păsările care zboară agale. şi eu obişnuiam să zbor. îmi place să cred că încă sunt în stare. viaţa e o târfă iar noi suntem embrionii din ea. totuşi cine ne fecundează. ştiu cine: timpul. împrumută-mi un ceas ca să îmi imaginez cum acul secundar sparge baloanele paste care cad îngerii onanişti. tastez secunde într-o cadă impecabil de cubică. impecabil de albă. tastez clipe astfel încât apa să fie kilogramul de îngreunat pene. iar tu să rupi din buretele de lemn cascade de sulf...păpuşi siliconate...şi să îneci epiderma cu gem de vişine. dulce.

Brainstorming dezolant

Ce înseamnă fericirea? Să săruţi molcom o floare, să scrii nostalgic o poezie lungă, sau pur şi simplu să-ţi întinzi trupul pe dreptunghiul unui pat?...şi să citeşti cu patos un roman prăfuit de priviri fugitive... Cum e fericirea? Îţi bate inima mai tare? Euforie? Radiezi?...dar şi cuptoarele cu microunde folosesc radiaţii, asta înseamnă că sunt fericite?

A-ţi pieptăna o geană...a-ţi prinde degetele între paginile unui caiet...a fluiera atunci când te plimbi pe stradă gol, oamenii sunt nişte maşini de curăţat trotuarul...un mers biped...un sărut cauciucat...piele care se vrea naturală...tu nu îţi dai seama dar săruţi trotuarul aproape în fiecare zi... Maşinile de tuns sunt de două feluri...de tuns podoaba capilară şi de tuns iarba nefolositoare...mulţi oameni o folosesc pe cea de-a doua pentru ca să se tundă...păcat de benzină... A respira înseamnă a trăi...se schimbă placa cu aerul toxic...no more life...trăim pentru a murii...şi murim pentru ce?

Aseară am băut lapte...îmi place laptele...albul simbolizează puritate, asta ar însemna că laptele e pur?!...îmi place brânza...vorbesc cu soarele...nu-l pot privi, a mâncat prea multă brânză...seara vorbesc cu luna...bună, ce faci?! Îi număr ochii sprâncenaţi...are prea mulţi...are companie...urăsc plantele artificiale...mă iubesc cu steluţele...e vară...e primăvară...e vară iar... Nisipul înnebunit de apă se grupează sub greutatea piciorului, şi mi-l susţine...e înnorat...nu mă mai iubesc cu steluţele...e absurd să iubesc pe cineva pe care nu-l văd...împrumută-mi un sentiment...ce dau la schimb?... ce zici de un nasture, o cutie de chibrituri, un bec, o pătură, un copac...? Împrumută-mi un sentiment ca să-mi cadă o lacrimă...ţi-am spus, îţi dau obiecte călduroase...împrumută-mi un ochi albastru, să vad marea mai bine...

Un ciocan care violează un cui...un cui care e obligat să violeze o bucată de lemn de esenţă tare...un pahar cu apă minerală, un pai vesel colorat, un jurământ pentru o bucată de peşte, o curea pentru degetul mic...mănânc ciocolată... Eşti ceea ce mănânci, asta înseamnă că dacă mănânc carne de porc ar trebui să mă comport ca unul...sau dacă mănânc un măr să mă plantez undeva în grădină!?...mătur o curte curată, mă privesc în ochiul unei fântâni adânci... Să iei un dicţionar, să-i rupi cea de-a 65 filă, să o împachetezi de 4 ori, şi să o molfăi până când toate cuvintele dispar...un prosop...o tăblie atent ştearsă...un ambalaj proaspăt aruncat...un gust amar...panică...perdeaua atinge podeaua...o zugrăveală gălbuie...cinci degete amorezate de o bucată transparentă de plastic...o foaie de desen...manga...o perspectivă...un măcelar traumatizat cere nu mai vinde vată de zahăr...un teren de joacă...un liceu trecut...sunt ameţit...undeva o nuntă...

Ce înseamnă să faci ceva fără de folos? Ce înseamnă ceva? Ce înseamnă folos?